Energia verde nu se face cu sloganuri, ci cu facilități reale.

În România, tranziția către energie verde este prezentată frecvent ca o responsabilitate a cetățeanului. În realitate, în țările care au reușit, statul a creat condiții clare și predictibile pentru ca oamenii să poată investi.

În alte state europene, lucrurile sunt simple și funcționale: – în Germania, există subvenții stabile și tarife garantate pentru energia livrată în rețea – în Danemarca, comunitățile locale sunt sprijinite să producă energie – în Olanda, cetățenii beneficiază de reduceri fiscale și credite verzi – în Suedia, taxarea energiei poluante merge mână în mână cu sprijinul real pentru alternative curate

Ce au în comun aceste exemple? – reguli clare – proceduri simple – stabilitate legislativă – respect pentru cetățean

Pentru ca energia verde să devină o politică publică reală și în România, cerem statului următoarele:

1️⃣ Proceduri simple și digitale Eliminarea birocrației inutile pentru instalarea panourilor fotovoltaice și a altor soluții verzi.

2️⃣ Predictibilitate legislativă Reguli clare, care nu se schimbă anual și care permit oamenilor să investească fără teamă.

3️⃣ Stimulente fiscale reale Deduceri de taxe sau reduceri pentru locuințe eficiente energetic, nu doar programe ocazionale.

4️⃣ Sprijin pentru comunități, nu doar pentru indivizi Încurajarea cooperativelor energetice locale, mai ales în mediul rural.

5️⃣ Rețele pregătite pentru energie verde Investiții publice în infrastructura care poate prelua energia produsă de cetățeni.

Energia verde nu este un moft și nici un proiect-pilot permanent. Este o investiție strategică în securitate, costuri mai mici și viitor.

Statul Roman poate și trebuie să creeze cadrul corect. Cetățenii vor urma. Întrebarea este: pe cine păcălim când tratăm energia verde ca pe o excepție, nu ca pe o soluție normală?