Transportul feroviar nu este accesibil dacă poate fi folosit doar de oameni perfect sănătoși.

Pentru multe persoane vulnerabile, călătoria cu trenul în România este: – dificilă – umilitoare – uneori imposibilă

Vorbim despre: – persoane în vârstă – persoane cu mobilitate redusă – oameni cu probleme medicale – părinți cu copii mici

Problemele sunt cunoscute și persistente: – acces dificil sau imposibil în vagoane – lipsa asistenței reale în gări – WC-uri nefuncționale sau insalubre, mai ales pe cursele lungi

Pentru un drum de 8–10 ore, un WC nefolosibil nu este un disconfort minor. Este: – o problemă de sănătate – un risc medical – un motiv real pentru care oamenii renunță să mai călătorească

Accesibilitatea nu înseamnă doar rampe pe hârtie. Înseamnă: – trenuri utilizabile pe toată durata cursei – toalete funcționale și igienizate – infrastructură gândită pentru oameni reali, nu pentru rapoarte

Când spui: „merge și așa” transmiți, de fapt: „nu ne pasă de cei mai vulnerabili”.

Ați evitat vreodată trenul din aceste motive? Cunoașteți persoane pentru care o călătorie lungă cu trenul este pur și simplu imposibilă?

Tata urca pe genunchi in trenul pe care-l luam din gara Făurei spre spitalele din Braila si București - distanta de la peron la prima scara necesita picioroange sau un om tânăr. Se tinea cat putea dar uneori trebuia sa intre in mizeriile pe care le numim 'toalete'. Garile nu au nici ele o toaleta funcționala in cele mai multe cazuri.

Un serviciu public nu este funcțional dacă exclude exact pe cei care au cea mai mare nevoie de el.